Am primit o leapsă de la Crok în care trebuie să scriu 5 lucruri care îmi aduc şi acum aminte de ele, nu că aş fi eu acum ditamai omu, fireşte, am doar 13 ani încă nu s-a terminat copilăria, mai e mult, multe de făcut până trec la următorul stadiu.
-/- Se dă o zi frumoasă şi însorită de iarnă, iau sania şi plec pe grui ( un deal mare ) să mă dau împreuna cu prietenii. M-am distrat mult, până când s-a întâmplat… ce s-a întâmplat ? Nu ştiu, am intrat cu sania-n ştomb. Mă duc acasă, nu plângând, nu durere, nu nimic. Ca să văd ce am îmi dau jos pantalonii… când ce să vezi ? O ditamai tăietura de la blana de pe sanie mi-a intrat în picior şi mi-a taiat puţinel din picior într-o parte. Mă duc la ” mami ” şi zic ( pe atunci ) ” mami, uite buba, uite buba “, eu nu ştiu că aşa am zis, eram mic, asta mi-a zis ” mami ” că am zis în momentul acela. Am fost l-a spital, m-am procopsit cu 16 copchi şi am mers bucuros acasă, totuşi, am scăpat de şcoală o săptămână…
-/- Cu toate că n-am luat niciodată bătaie de la părinţi, deoarece am fost ” cuminte “, mă băteam în fiecare zi la grădiniţă pe jucarii, ba că ” boule, eu o luai primu “, ” tu stătuşi prea mult, lasămă şi pe mine “… Mi-a plăcut întotdeauna să mă bat cu colegii de atunci de la grădiniţă, ne băteam în joacă, nu ştiam ce e aia bătaie adevărată. Acum m-am domolit, nu-mi place să mă bag în bătăi, nu sunt eu genul.
-/- Vaţe ascunselea. Îmi plăcea foarte mult, chiar dacă nu-l jucam foarte mult, când îl jucam mă bucuram din plin. Am vrut mereu să joc jocu ăsta deoarece mă puteam căţăra prin toate locurile şi ştiam că o să fiu găsit mai greu. Nu jucam mult deoarece nu aveam cu cine, mereu când mă duceam la o zi de naştere ca de exemplu mă rugam de ei să jucam măcar o rundă, zic, măcar…
-/- Descoperirea calculatorului. A fost ca şi cum aş găsi o a doua mamă, chiar dacă mă uitam la monitor precum căţelu la poarta nouă peste câteva luni am învăţat să umblu puţin prin el. Cu toate că eram mic, mă jucam un joc care se numea, parcă Sow2Fight cu bătăi de stradă, şi mă tot miram aşa cum e făcut. Acum dacă l-aş găsi şi m-aş juca aş zice că grafica e naşpa, gameplayul lafel şi l-aş închide imediat.
-/- Înafară de toate boacănele pe care le voi povesti pe toate care le ştiu, fiecare într-un post săptămânal, mai sunt multe lucruri care sunt implementate şi acum în mintea mea, care mi-au schimbat copilăria. Ar mai fi câteva liniuţe cu amintiri din copilărie ca de exemplu : magazinul din colţ de la care-mi luam ” dulciorele “, prietenii cei mari care mă făceau să plâng deoarece-mi spuneau poveşti de groază, babele care mă luau la biserică de obraji şi aşa mai departe.
Păi ce să zic… Dau leapşa asta la blogroll şi celor ce vror să răspundă la ea.
Am să incep un nou ” serial ” în care voi face posturi cu cele mai haioase boacăne pe care le-am făcut în copilărie, nu că acum n-aş fi copil însă atunci se întâmplau cele mai multe deoarece eram mai mic şi nu prea gândeam. Păi, voi posta un astfel de post în fiecare săptămână câte unu până când nu voi mai avea idei, că boacăne sunt multe.
Îmi amintesc şi acum, era o zi foarte călduroasă, toţi copii aproximativ 15 ne-a venit dintr-o dată să facem şi noi o boacănă că nu făcusem de multe. Aşa că trecem pe lângă o curte din întâmplare ( ne îndreptam spre centru ) şi când trecem câinele din respectiva curte începe să latre, şi iese o babă şi un moş cu un bâtă şi aleargă după noi, pe motiv că ” cică ” noi am dat cu picoarele-n poartă şi că deaia zbiară câinele. După ce şi-au dat seama că n-au cum să ne prindă, ne-am dat seama ce avea să se întâmpla, şi dupa câteva minute ( aproximativ 50 ) era zona de război lângă poarta aia, se auzeau bubuieli în poartă ca în cartierele bucureştene. Veneam câte zece o dată şi la 3 dădeam toti simultan cu piciorul în poartă şi fugeam iar dupa vreo 10 secunde iese moşu cu baba şi aleargă după noi.
Aşa a urmat o săptămână în fiecare zi acelaşi lucru, devenise un hobby, până când într-o zi au stat de pândă după poartă şi când am dat cu piciorul a ieşit. Tot nu ne-a prins însă în secunda aia am crezut că acolo rămân deoarece baba a vea în mână o săcure. Am fugit de n-am mai putut, eu am ramas cel mai aproape cu un prieten am trecut pe lângă un pârâu, ne-am dat seama pe lângă ce trecem aşa că n-am mai luat-o ca omu normal, am sărit direct pe lângă râu şi-am luat-o prin toate urzicile, dar măcar scăpaserăm. A fost super sezonu ăla, se întâmpla în vacanţa de vară, eram toţi mici, ne plăcea să deranjăm oamenii la fiecare oră să nu-i lăsăm să respire. Înafară ca am luat-o prin vreo 10 curţi cu un al prieten şi cu alţi 3 prieteni mă refer la moş, babă şi câinele lor, mi-am rupt şi pantalonii şi m-am urcat pe un ditamai zidu şi m-am zgâriat peste tot, n-am păţit nimic.
A mai urmat câteva săptămâni până când l-a văzut pe un prieten şi ne-a dat în gât pe toţi, inclusiv pe mine, aşa că baba şi moşu au luat-o din poartă-n poartă şi ne-au pârât la părinţi că se duc la poliţie. Până într-un final nu s-au mai dus, la ce memorie au bătrânii nici nu mă miram să se ducă. Aceasta este doar o boacănă, voi mai posta pe viitor. Sper că v-a plăcut pentru început.
Nu ştiu cum sunteţi voi, însă eu chiar nu vreau să citesc sau să învăţ de exemplu la biologie, istorie, geografie sau alte materii, din simplul fapt că nu reţin mai nimic dupa ce citesc. Ştiu că n-am ţinere de minte, însă uneori chiar ştiu lecţia foarte bine când o învăţ în pauză şi trebuie să o zic ora următoare, însă când trebuie să citesc ca de exemplu 7 carţi ca bibliografie pe vacanţă mereu am apelat la referate, deoarece sunt mult mai scurte, bine structurate şi îţi uşureaza munca. Eu de exemplu, de fiecare dată când vreau să citesc sau să învăţ ceva de acasă îmi dau drumu la muzică sau la televizor respectiv calculator şi dăi… Poate că şi ăsta o fi motivul, că mă abat, că mai sar de la rânduri că e prea mare, că mă deranjează muzica, însă altcumva nu pot să învăţ, nu mă simt în ale mele, chiar nu pot sa închid muzica.
Acum mă refer la mine, însă cum e şi cu gusturile, fiecare are gusturile lui, cam aşa e şi cu asta, fiecare are propriul mod de a învăţa, unul învaţă afară, altul pe jos, altul sub lumina lămpii, altu nu învaţă deloc. Un excess de învăţat şi de citit ar dăuna ” creierului ” însă să citeşti regulat chiar deloc, ştiu asta, însă mereu am zis să nu risc. Aceast post ar fi ca un fel de întrebare, oarecum… oricum : ” Care este felul tău de a învăţa ? “…
M-am gândit întotdeauna, deoarece, în ultima zi stau încontinuu la calculator şi mă plictisesc deoarece n-am cu ce mă ocupa şi alt lucru de făcut. Uneori mă gândesc să mă apuc să învăţ să codez teme wordpress ca exemplu însă am decis că am o vârstă cam mică şi o să încurc în respectivele coduri. Tot timpul mi-l petrec la pc fără folos, nu fac nimic toată ziua şi mă tot gândesc la acest lucru.
Chiar dacă mai sunt şi alte persoane în postura în care sunt eu acum, trebuie să ne sfătuim în acest post, cum face fiecare pentru a pierde timpul cu folos, adică să aiba un rezultat în viitor. Chiar vreau sfaturi de la voi, să văd cum vă ocupaţi voi timpul la calculator, să văd ce faceţi voi ca să nu frecaţi menta toată ziua aşa cum o fac eu. Chiar vreau un raspuns de la cei ce nu sunt în postura mea.
Am văzut la Ndrey o listă foarte frumoasă cu ASCII pentru personalizarea statusului, am vrut să aflu cum pun şi eu, însă am ezitat mereu să-i cer statusul. Acum a facut-o oficial, şi nu cu un status ci cu foarte multe. Îi mulţumesc că mi-a aprobat cererea de a pune această listă pe blogul meu cu copyright, deci acestea sunt de la Ndrey.
Da, aşa arată o poză făcută chiar în momentul scrierii acestui post. Atmosfera este una liniştitoare, pe lângă ciripiturile păsărilor care acum numai sunt, adierea uşoară a vântului sopteşte în urechile trecătorilor că iarna a venit. Chiar dacă în oraşul în care locuiesc acum se simte puţin iarna, copii sunt din ce in ce mai veseli deoarece ninge în fiecare moment cu fulgi mari şi deşi. Iarna îşi anunţă intrarea printr-o atmosferă liniştitoare, o atmosferă de dor care te face să-ţi aduci aminte de clipele trecute în iernile precedente. După cum vedeţi, copăceii şi-au luat în spinare o haină făcută dintr-o mantie arginitie. Acoperişurile caselor par a fi nişte prăjituri cu friscă, omătul s-a aşternut, frigul se simte. Copii bucurosi au iesit afara tragandu-se cu saniile usoare, printre troienele calatoare adunate ca margelele la un colier.Unii copii cei mai mici, se bucura si ei de iarna cu lacrimi cazand pe jos de pe sanii. În parcul părăsit, nici urmă de trecători, omătul pufos foşneşte sub picioarele unui posibil trecător. Iarna se simt şi pe la mine, chiar dacă nu am putut anul acesta să declar că a nins şi la mine, iatăcă o voi face în momentul acesta. Peisajul de afară pare smuls din rai, însă se află în curtea mea. Afară spusele iernei se simt, frigul transformă copilaşi în nişte oameni de zăpadă, pot spune… că iarna a venit cu întârziere.
Dupa cum spune acest concurs trebuie să vorbesc puţin despre părerea mea personală în legătură cu cea mai populară apariţie în domeniul jocurilor ( după părerea mea ), jocul lansat de către RockStar şi anume Grand Theft Auto 4. Ce să zic ? Pe propriul computer nu l-am jucat, deoarece, stiţi cum e, procesorul îl am destul de bun, dar cu placa video stau cam rău. L-am jucat la un prieten şi la alt prieten pe PlayStation 3. Ce să zic, nemaipomenit jocul ăsta, grafica e super, modul de a juca lafel, bine făcut, afişajul de tip realitate este prezent, creatori au reuşit să înfăţişeze în GTA IV o parte din realitate. Îmi place deoarece are efecte reale, şi respectivul autor a creeat o realitate virtuală. Efectul de tamponare şi contactul dintre o maşină şi un zid, conducătorul fiind aruncat prin parbriz este un alt motiv pentru care aşi acorda un + jocului.
Chiar dacă are puţine misiuni şi nu prea grele, GTA IV a reuşit să evidenţieze viaţa unui infractor, aceasta fiind tema principală a jocului. În mare parte, jocul are toate caracteristicile principale pe care le-ar cere un adevărat gamer, însă nu oricine îl poate juca. Mi-aşi dori foarte mult să câştig o astfel de placa video aşa că vă rog să-mi ţineţi pumni strânşi.
De când a fosat lansat renumitul browser web şi anume Google Chrome au fost lansate diferite legende de creaţie a logoului acestui browser. După câtva timp, Google a lansat metoda cea reală şi anume, un fel de sfelcire a logoului Windows. Interesant, însă, vorbele numai conteaza, ar fi mai bine să pun o poză :
Atunci când te munceşti doua zile pentru a avea cel mai râcnit articol din concurs, şi pe la jumatea termenului vezi că respectivul organizator face post alias ” comentariu ” în care spune că acel concurs nu mai este valabil din unele motive. Ce să mai zici ? Înafara că îl înjuri în gând nimic altceva. Muncă degeaba, deoarece, acea muncă a fost depusă pentru câştigarea unui concurs, nu pentru a vedea adevărata faţă a unui om. Din multe cauze, am ce să demonstrez, am observat ce om e şi că vorbele unora chiar sunt adevărate, da, este vorba de Pigey*, în urma postului cu acel IPod, sa gândit să termine concursul. Şi eu prost, nu puteam să ascult înainte de unii care ziceau că le dat acest om ţeapă ? Da nu, eu idiot am crezut că nu e ceea ce pare, că este om de încredere, însă, după acest lucru, mi-am dat seama de adevărata faţă a lui Pigey*.
Nu-mi plac oamenii care nu se ţin de cuvânt, mă enervează întotdeauna să iau ţeapă însă stau în banca mea, însă, oricum, Pigey* sper că te vei revanşa, însă, momentan eu am o părere nu prea bună despre tine din această cauză. Puteai să mă anunţi înainte să fac respectivul articol înainte de a anunţa anularea concursului.
